Astăzi s-a încheiat evenimentul – concurs “Legendă şi natură”, născut din dorinţa de sprijinire a mişcării în aer liber la nivel de amatori sau profesionist. Am considerat şi considerăm că şahiştii de succes trebuie să fie oameni echilibraţi, cu o sănătate de fier şi de asemenea, că în orice sport dacă vrei să ajungi la performanţă trebuie să ai o voinţă de fier, o perseverenţă deosebită şi o minte … peste medie. Acum am îngemănat două sporturi: şahul şi MTB-ul.

From Events: Concurs intitulat “Legendă şi natură” pentru participanţii la Maratonul Făgetului

Duminica aceasta se va desfăşura concursul de MTB “Maratonul Făgetului” în Cluj. Mai multe detalii pe Clujul Pedalează . Traseele de concurs vor trece pe la Cetatea Fetei şi, cel de 70km, prin Cheile Tureniului.

From Events: Concurs intitulat “Legendă şi natură” pentru participanţii la Maratonul Făgetului

Ataşăm regulamentul de concurs:
Concurs intitulat “Legendă şi natură” pentru participanţii la maratonul de mountainbike Maratonul Făgetului organizat de Clujul Pedalează în data de 29 aprilie: cine prezintă mai interesant una din zonele frumoase prin care trece traseul de maraton – Cheile Tureniului şi Cetatea Fetei – va participa ca invitat la emisiunea de şah Regi şi Pioni de pe TVR Cluj, emisiune moderată de maestrul FIDE Toma Andreica Alin. Înregistrarea va avea loc cel mai probabil săptămâna următoare. Pentru că această emisiune se doreşte să încurajeze în special copiii pentru practicarea şahului, dacă învingătorul va fi un părinte suntem de acord şi cu varianta ca la emisiune să participe copilul. Textele, însoţite sau nu de imagini, nu trebuie să fie lungi, apreciem şi concizia :). Vă rugăm să trimiteţi cele scrise pe adresa emisiunii regisipioni@tvr.ro. Textele vor fi publicate pe site-ul Regi si Pioni: https://www.regisipioni.ro/ Data limită 23 aprilie 2012. Succes!

From Events: Concurs intitulat “Legendă şi natură” pentru participanţii la Maratonul Făgetului

Câştigător a fost declarat Alexandru Grecu – participant la categoria 18-29 ani la distanţa de 30km. Publicăm acum textul lui. Pozele sunt ale autorului. El va fi invitat mâine la înregistrarea emisiunii “Regi şi Pioni”, alături de invitaţii – şahişti programaţi.

„Un ochi plânge, altul râde”

“Încep să compun, îndrăznind să împrumut titlul temei acestui text după una din cărţile lui Ionel Pop (scriitor cunoscut – sper eu – pentru temele de vânătoare şi natură abordate în cărţile sale), denumită „Un ochi plânge, altul râde”. Aş dori sa încep cu „ochiul care râde”. Prima intâlnire cu Cetatea Fetei a avut loc în mai 2002. Am fost vrăjit, cunoşteam multe zone din Făget, dar aceasta urma să mi se întipărească în minte pentru totdeauna prin sentimentul puternic de intimitate şi caldură pe care îl avea de oferit. Plimbarea, din ziua mai sus amintită, până la locul cu pricina s-a desfăşurat încet, tata fotografia flori, frunze, verdele, nu ne grăbeam nicăieri. Îmi amintesc despre curiozitatea crescândă, specifică mie, prezentă cu ocazia fiecarei incursiuni a cărei finalitate era vizitarea unui obiectiv medieval. Daca panta abruptă cu cele două randuri de şanţuri de apărare, precum şi zidul misterios parţial îngropat în pământ nu au făcut decat să îmi alimenteze o imaginaţie demult trezită şi progresiv construită, adevărata supriză (şi cea al cărei efect a persistat în timp până astăzi) a constituit-o punctul panoramic de la polul dinspre sud al vârfului, loc unde cu timpul a apărut şi o troiţă menită să amintească de prezenţa Mănăstirii Floreşti din vale. Un loc pe atunci discret, reprezentând un adevărat amfiteatru cu dubla încărcătură senzorială: atât vizuală cât şi auditivă. Nemaivorbind de încărcătura spirituală şi emoţională. Cea vizuală dată progresiv de amestecul frunzelor de culoare verde crud cu albul copacilor înfloriţi, de valea Tăuţi cu Mănăstirea Floreşti, Dealul Gârbăului, Feleacul, Culmea Recea şi alte dealuri spre Gilău, şi, în ultimul plan, de întregul lanţ muntos Gilău şi Muntele Mare, de la abruptul Scăriţei Belioara pâna la dealurile Capuşului. Mesajul muzical era şi este înca furnizat de orchestra de păsări, având în frunte, în perioada aprilie-mai, cucul. La efectul auditiv contribuie (aflate în strânsă legătură cu perioada în care imi place sa revizitez locul) Paştile, şi slujba sau cântecele din manastire care răsună în întreaga vale, fără să pară vreodată că deranjează păsările şi linistea din zonă sau că sunt în disarmonie cu acestea. Astfel s-a întâmplat ca în fiecare primavară, de Paşti, să îmi propun o tură fie cu bicicleta, fie pe jos, spre acest mic refugiu. Un loc în care stau furat de peisaj, aşteptând seara, să simt vântul întotdeauna prezent aici, un loc care să mă facă, pe mine şi pe oamenii dragi cu care mă duc, să ne minunăm într-una de comorile existente langa Cluj, şi să sperăm că ele vor dăinui. Ar fi nedrept să nu amintesc în descriere despre odihna vizuală, dată de verdele proaspăt cu care mă întâmpină de fiecare data primăvara copacii şi vegetaţia de la sol în drum spre vârf, precum şi luminiţele galbene, albe şi violet care răsar de sub covorul de frunze. Sunt prezente în tot Făgetul, ar putea spune vocea de cârcotaş, e drept, dar aici, au, încă, o şansă să fie mai puţin alterate, şi, cu riscul de a fi acuzat de un şi mai puternic subiectivism decat cel-mai-inainte-expus, consider că aceste flori sunt prezente sub forma unei densităţi mult mai mari decât în alte zone ale Făgetului. Râpa de la începutul traseului, banda roşie, sunetele naturii, covorul de frunze, peisajul din vârf, coborârea în viteză până la şosea, au devenit pentru mine laitmotive pentru viaţa de zi cu zi în expectativă, din săptămânile premergătoare excursiei anuale regulate.

From Events: Concurs intitulat “Legendă şi natură” pentru participanţii la Maratonul Făgetului

Nu aş dori sa zăbovesc prea mult asupra „ochiului care plânge”, dar, realitatea care se încapăţânează să evolueze într-o direcţie neplacută multora, de la an la an, nu imi lasă loc de alternativă. Nu cred că există dată, când să ies din Cluj, cu alte ocazii, nepunându-le la socoteală pe cele în care mă duc ţintit în zonă, şi în care să nu mă gândesc ce se va alege de acest loc încă ferit şi atât de drag mie. Este vizibil de ceva vreme, că periferia unuia dintre dealurile gemene a fost invadată de „civilizaţie”, adică a fost încătuşată cu beton. Unde cândva vedeam nişte plaiuri verzi strălucind după ploaie în soare, cu văcuţe păscând pe ele, acum văd gri şi roşu. Şi simt cum vremurile se agită. Aud zvon de motor şi simt miros de fum în aer. Acest loc intră şi el încet încet în vizorul agentului corupător, care pare să invadeze pădurile periferice Clujului tot mai adânc. Mă rog, da, mă rog, ca aceste deluşoare gemene să rămână ferite. Chiar dacă găsesc troiţa din poiana din vârf dărâmată, chiar dacă se văd urme de foc acolo, sau mai nou câte un pin întreg ars. Am credinţa că ceva se va întâmpla ca să oprească frenezia citadină care şi-a propus cu orice preţ să înghită orice urmă de verde şi să reducă la tăcere sunetul naturii. Cu orice agresiune pe care o aflu, simt că se rupe o bucată din sufletul meu, simt că mă aflu în preajma a cuiva drag, dar, pe care sunt pe cale sa îl pierd.

Şi deoarece consider acest loc ca parte componentă a sufletului meu şi a identităţii mele, mesajul meu este urmatorul: dragă locuitor din Cluj sau din preajma acestuia, lasă maşina deoparte şi du-te, pentru o după-masă, pe jos, până în poieniţa mai sus-descrisa. Şi priveşte cu sinceritate peisajul. Cumpăneşte unde este câştigul, într-un peisaj verde, care sigur te vindecă de boala numită oraş, chiar dacă pe moment nici nu stii că o face, nu înregistrezi conştient acest lucru, sau într-un conglomerat gri, întinzându-se la nesfârşit, consumându-ţi şi ultima frântură de libertate pe care, undeva, în subconştient tânjeşti să o ai. Dragă om care susţii că doreşti să te regăseşti pe tine însuţi în preajma unei mănăstiri liniştite, cumpăneşte, ce ţi-ar fi mai de folos, un astfel de loc înconjurat de betoane şi blocuri, vile, maşini tari şi agitaţie, sau o mănăstire înconjurată de un amfiteatru verde şi viu?

From Events: Concurs intitulat “Legendă şi natură” pentru participanţii la Maratonul Făgetului

Şi dragă montaniard, om de plimbare de ocazie sau biciclist în natură, sa medităm, ce dorim să le aratăm copiilor nostri, poze cu locurile în care noi am avut şansa să ne păstrăm sănătoşi spiritual, psihic şi fizic sau filmări ale potecilor pe care rulam cu bicicletele? Sau dorim să îi luăm de mânuţă şi să îi plimbăm pe acelaşi pământ care şi-a jucat rolul ani la rândul de a ne da energie şi entuziasm, printre aceiaşi copaci care au avut grijă cu verdele lor să ne menţină vederea şi spiritul vii?”